Engels reia şi concretizează aici, �n lumina rezultatelor biologiei, paleontologiei şi antropologiei şi �n special a teoriei lui Darwin despre originea animală a omului (1871), teza materialist-dialectică şi istorică despre rolul hotăr�tor al muncii, al practicii �n dezvoltarea societăţii, aplic�nd-o la soluţionarea problemei genezei fiinţei umane. 

El analizează rolul muncii �n apariţia unor trăsături fundamentale ale omului care �l deosebesc de lumea animală, cum s�nt limbajul (şi g�ndirea, respectiv conştiinţa, indisolubil legate de limbaj), existenţa �n societate, capacitatea de „a stăp�ni“ natura, precum şi �n geneza particularităţilor anatomo-fiziologice distinctive ale omului (staţionarea verticală, structura specific omenească a m�inii, dezvoltarea creierului etc.). Teza şi concluzia fundamentală a lucrării este că „munca �nsăşi l-a creat pe om“.