�n procesul de producţie, oamenii nu acţionează numai asupra naturii �nconjurătoare, ci s�nt nevoiţi să intre şi �n anumite relaţii �ntre ei, �n vederea activităţii comune şi a schimbului reciproc de produse ale muncii lor. Ele se manifestă �n toate sferele reproducţiei sociale - producţie, repartiţie, circulaţie, consum. Relaţiile de producţie se stabilesc �n mod obiectiv; ca relaţii materiale, ele determină, �n ultimă analiză, celelalte relaţii sociale. Caracterul lor este determinat de forma de proprietate asupra mijloacelor de producţie. 

Relaţiile de producţie constituie o principală parte componentă a oricărui mod de producţie, fiind str�ns legate şi determinate de forţele de producţie. Legătura dialectică dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie explică mecanismul legic al dezvoltării şi al succesiunii modurilor de producţie �n dezvoltarea societăţii şi este exprimată de legea concordanţei relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. 

Deşi determinate de forţele de producţie, relaţiile de producţie le influenţează, fie �n sensul favorizării dezvoltării (atunci c�nd corespund nivelului şi caracterului forţelor de producţie), fie �n sensul fr�nării lor (atunci c�nd s�nt �n contradicţie cu caracterul acestor forţe).

�n istoria dezvoltării societăţii există diverse tipuri de relaţii de producţie: unele, bazate pe stăp�nirea �n comun a mijloacelor de producţie şi a rezultatelor muncii, relaţii de colaborare gentilică, altele, bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie, relaţii de exploatare, caracteristice or�nduirilor sclavagistă, feudală şi capitalistă, altele, �n sf�rşit, bazate pe proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, relaţii de colaborare, caracteristice or�nduirii socialiste.